Cristi Dănăilă a fost un luptător. De patru ani, privea lumea doar prin fereastră, imobilizat în pat, fără picioare, prizonier la etajul 2 al blocului. Îi pregăteam o platformă specială, care să-l ajute să coboare și să simtă din nou libertatea. Dar nu am mai apucat… Azi, Cristi a plecat la Domnul, lăsând în urmă dorința neîmplinită de a ieși, măcar o dată, afară.
Am fost alături de el cu tot ce am putut – hrană, alimente, pempări – dar cel mai mult și-a dorit un viitor pentru fiica lui. După înmormântare, am plecat hotărât să-i împlinesc ultima dorință. Am găsit un sponsor care îi va plăti facultatea, iar visul lui Cristi nu va rămâne doar o speranță.